In secolul XIV Anglia si Franta cunosteau o perioada neagra ramasa in scrierile istorice ca marturie a avaritatii si interesului personal. Aceasta perioada a fost ingreunata considerabil de Razboiul de 100 de ani.
Pe atunci rege al Frantei, Carol IV moare (1328), iar nepotul acestuia, Eduard III are pretentii la tronul gol. Acesta va fi ocupat mai tarziu insa de Filip VI de Valois, lucru care il nemultumeste pe Eduard atat de tare incat acesta invadeaza pamanturile franceze. Urmeaza confruntari directe la Crecy (1346), Poitiers (1356) si Azincourt (1415), toate soldandu-se cu success de partea englezilor. Fiica lui Carol VI, Ecaterina se casatoreste cu Henric V, dand de crezut ca va urma o conducere care va insemna pace pentru cele doua puteri, aceasta fiind impartita intre englezi si francezi. Carol VI si Henric V mor in 1422, iar lupta pentru tron este disputata de fiul lui Henric V, Henric VI si Carol VII. In plan intern, Franta ducea un alt razboi in Burgundia, care apartinea englezilor, iar de o mare importanta era orasul Orleans pentru pozitia strategica de pe malul Loarei. Singurul lucru care mai putea salva Franta era o minune.
Aceasta minune s-a infaptuit datorita unei fetite din satul Domremy, mezina familiei unui fermier. Foarte credincioasa, aceasta isi petrecea majoritatea timpului in biserica rugandu-se si confesandu-se, iar la un moment dat a inceput sa auda voci care ii spuneau ca ea fusese aleasa de Dumnezeu sa reintregeasca Franta, insa pentru a realiza acest lucru trebuia sa poarte haine barbatesti si sa manuiasca arme. Intr-o zi satul ei a fost invadat de englezi care au omorat-o pe sora sa de numai 18 ani, lucru care a determinat-o pe Ioana sa se indrepte spre Chinon si cu ajutorul lui Robert de Baudricourt sa il intalneasca pe Carol VII. Necrezand spusele fetei, Carol o pune la incercare, punand un curtean sa pretinda ca el este regele. Ioana isi da insa seama si in urma intrevederii cu Carol il convinge pe acesta de mitul fecioarei si capata o armata cu care ii invinge pe englezi eliberand orasul Orleans. Luptele cu englezii au continuat, iar Ioana, tulburata de varsarile de sange, ii trimite o scrisoare regelui Angliei, in urma careia acesta isi retrage trupele.
Acest lucru ii permite lui Carol sa intre in Reims pentru a fi incoronat ca rege al Frantei. Aulon ii marturiseste ca regele avea de gand sa o tradeze, dar fata isi duce la bun sfarsit misiunea deoarece astfel ii porunceau vocile. La Compiegne este capturata de mercenarii burgunzi si vanduta englezilor. Urmeaza un lung process in care Ioana e acuzata de erezie si vrajitorie, in care i se cere sa nege viziunile pe care le avusese, si refuzand este condamnata la arderea pe rug. Astfel, in mai 1431, eroina franceza se stinge din viata in piata publica din Rouen. La 25 de ani dupa process, Ioana este gasita nevinovata, iar in 1920 este proclamata sfanta.
Pana in 1558, englezii isi exercita autonomia asupra portului Calais, apoi acestia sunt alungati. Efectele razboiului au fost in special resimtite de francezi, deoarece acesta avusese loc pe pamant francez. Au fost arse sate si orase intregi, fapt care a dat nastere unor revolte precum Jaqueria (1358), revolta taranilor care condamnau lipsa de interes a celor care pierdusera lupta. Aceasta rascoala a fost inabusita in mod brbar.
Razboiul de 100 de ani a dat nastere spiritului national la francezi, in special prin curajul si patriotismul Ioanei D’Arc, in schimb a avut un efect foarte mic asupra englezilor care nici macar nu a fost nevoie sa introduca noi taxe, deoarece razboiul fusese finantat de profiturile regale.
