Ghid Istorie pentru Bacalaureat: Romania si concertul european





Ghid Istorie pentru Bacalaureat: Capitolul 8. România şi concertul european



România și Concertul European.

De la Criza Orientala la marile aliante ale sec. al XX-lea

In secoul al XVIII-lea si inceputul sec. XIX-lea a avut loc o prima etapa a crizei orientala, manifestata prin razboaiele ruso-austro-turce din 1716-718, 1736-739, 1768-1774, 1787-1792, 1806-812. Principatele au devenit teatru de operatiuni militare in confruntarile dintre Marile Puteri, care au avut drept consecinta ocupatii militare si importante pierderi teritoriale. Potrivit Pacii de la Passarowitz (1718), Oltenia si Banatul au fot anexate de catre Austria. Potrivit Pacii de la Belgrad (1739), Oltenia a revenit la Tara Romaneasca. Dupa Pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774), in anul urmator Austria a anexat Bucovina. Potrivit Pacii de la Bucuresti din 1812, Rusia a anexat Basarabia.



In urma revolutiei lui Tudor Vladimirescu (1821), la presiunea Marilor Puteri, Imperiul Otoman a renuntat la domnii fanarioti, revenind la domnii pamanteni in 1822.:

- Grigore Dimitrie Ghica (1822-1828) – Tara Romaneasca

- Ionita Sandu Sturdza (1822-1828) - Moldova



In 1826 a fost semata Conventia de la Akkerman intre Rusia si Poarta Otomana, care prevedea: era ingradit amestecul sultanului in afacerile interne ale Principatelor, alegerea domnilor pamanteni se facea de Divanurile din Principate, cu aprobarea tarului și sultanului; scutirea de tribut pe doi ani.

Turcia nu a respectat conventia, ceea ce a dus la izbucnirea unui nou conflict ruso-turc (1828-1829). Intre 1828-1834, Principatele au fost ocupate de catre Rusia. In urma acestui razboi se incheia „Tratatul de la Adrianopol" (1829) , care prevedea:

Se instaura oficial protectoratul rusesc asupra Principatelor;Imperiul Otoman dadea Rusiei acces la gurile Dunarii;erau desfiintate raialele Braila, giurgiu si Turnu care reveneau la Tara RomaneascaSe desfiinta monopolul otoman asupra comertului Principatelor care intrau in circuitul economic european, eveniment ce a avut drept consecinta modernizarea societatii romanesti.



In concluzie, crestea influenta Rusiei ca putere protectoare si scadea influenta Portii, ca putere suzerana. In timpul ocupatiei militare ruse, in 1831 in Tara Romaneasca si in 1832 in Moldova, au fost introduse Regulamente Organice (acte cu rol de constituţie) prin care Rusia isi consolida influenta in Principate.

Obiectivel românilor in sec. al XIX-lea erau: unirea Principatelor si obtinerea independentei.



Problema orientala a fost redeschisa prin Razboiul Crimeei (1853-1856), conflict intre Rusia si Turcia, castigat de Turcia cu sprijinul Marilor puteri. Tratatul de la Paris din 1856 (icheiat in cadrul Congresului) prevedea: Principatel ramaneau sub suzeranitatea Portii si ieseau de sub protectoratul Rusiei, inlocuit cu garantia colectiva a celor sapte Mari Puteri; infiintarea adunarilor ad-hoc in Principate; cele trei judete din sudul Basarabiei reveneau Moldovei; libera circulatie pe Dunare; Marea Neagra devenea un teritoriu neutru; statele semnatare prmiteau sa respecte integritatea teritoriala a Imp. Otoman.



Dupa unirea Principatelor, obiectivul romanilor era obtinerea independentei. Momentul favorabil a fost redeschiderea problemei orientale in 1875, cand au izbucnit rascoale anti-otomane in Bosnia si Hertegovina. In 1876, Serbia si Muntenegru au declarat razboi Portii. Rusia s-a implicat sub pretextul ca apara popoarele crestine din Balcani.



Romania a incercat obtinerea independentei pe cale diplomatica, insa fara succes, deoarece o noua constitutie a Imperiului Otoman numea Romania drept provincie privilegiata. In aceasta situatie, Romania a inceput negocierile cu Rusia. In toamna lui 1876 au avut loc negocierile de la Livadia, in Crimeea, intre tarul Alexandru al II lea si cancelarul Gorceakov si delegatia romana (prim-ministrul I.C.Bratianu și ministrul de externe M. Kogalniceanu). La 4 aprilie 1877 intre Rusia si Romania s-a semnat Conventia cu urmatoarele prevederi:

Rusia se obliga sa respecte integritatea teritoriala a Romaniei;Armata rusa urma sa traverseze teritoriul Romaniei;Cheltuielile reveneau in totalitate Rusiei.



La 12 aprilie 1877 Rusia declara razboi Imperiului Otoman si armata rusă incepea traversarea teritoriului Romaniei catre Peninsula Balcanica.



La 9 mai 1877 ministrul de externe Mihail Kogalniceanu proclama independenta Romaniei, in Camera Deputatilor. Odata proclamata, independenta trebuia obtinuta pe campul de lupta. La inceputul razboiului, Rusia a refuzat colaborarea cu armata romana, dar dupa oprirea ofensivei ruse la Plevna, marele duce Nicolae a cerut ajutorul principelui Carol, printr-o telegrama, in iulie 1877. Desi nu exista o conventie militara intre cele doua tari, armata romana a trecut la sud de Dunare si a participat la asaltul asupra Plevnei din august 1877, in urma carei Romania a cucerit reduta Grivita I (august 1877). La 28 noiembrie 1877, dupa un lung asediu, armata otomana a capitulat la Plevna. Ulterior, armata romana a cucerit Rahova (1877) si Vidinul (1878). In ianuarie 1878 otomanii au cerut pace.



Tratatul de pace de la San Stefano (19 februarie 1878): La acest tratat Romania nu a fost acceptata, desi contribuise pe plan militar la infrangerea Turciei. Prevederi:

- se constituia un principat bulgra autonom

- crestea influenta Rusiei in Balcani

- se recunostea independentaMuntenegrului, Serbiei si Romaniei

- Romania era obligata sa cedeze Rusiei cele trei judete din S. Basarabie, primind in schimb Dobrogea, Delta Dunarii si Ins. Serpilor

Acest tratat a nemultumit Austro-Ungaria, Anglia, Franta si Romania, careia i se incalcase integritatea teritoriala. Astfel, a avut loc Congresul de la Berlin (1878), iar la 1 iulie 1878 s-a semnat un nou tratat de pace la Berlin. Articolele 47 si 53 se refereau la Romania, careia i se recunostea independenta conditionata de:

Rascumpararea de catre guvernul Romaniei a actiunilor societatii de cai ferate Strousberg, care era in faliment;Modificarea articolului 7 din Constitutia de la 1866, prin acordarea cetateniei si necrestinilor;Acceptarea schimbului teritorial cu Rusia: Romania ceda Rusiei cele trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad si Ismail) si primea in schimb Dobrogea, Delta Dunarii si Insula SerpilorAustro-Ungaria primea spre administrare Bosnia si HertegovinaMarea Britanie prelua Insula Cipru.



Politica externa a Romaniei in perioada 1878-1914:

Prin Tratatul de la Berlin din anul 1878 se recunostea independenta de stat a Romaniei, astfel Romania putand stabili relatii diplomatice, bazadu-se pe suveranitate si egalitate. Datorita faptului ca Rusia incalcase „Conventia din 4 aprilie 1877", anexand sudul Basarabiei, relatiile diplomatice cu aceasta erau caracterizate prin tensiune, Romania simtindu-se amenintata. In acest context, Romania era izolata diplomatic si astfel, dorea sa incheie o alianta care sa-i asigure securitatea. În 1883, Romania a semnat un tratat de alianţă cu Puterile Centrale. Alianta avea un caracter defensiv, ramanand secreta pentru opinia publica romaneasca.



Pe plan european s-a format o noua alianta politico-militara, prin alianat dintre Franta si Rusia, urmata de „Acordurile anglo-franceze din 1904", si „Acordurile anglo-ruse din 1907" (ANTANTA).



Peninsula Balcanica continua sa ramana la sfarsitul sec XIX şi inceputul sec XX „un butoi cu pulbere". Razboaiele Balcanice din 1912-1913 au oferit Romaniei ocazia sa se afirme in Peninsula Balcanica. Primul razboi balcanic a izbucnit in toamna anului 1912, atunci cand Bulgaria, Grecia, Serbia si Muntenegru au declarat razboi Turciei, iar Romania si-a declarat neutralitatea. Turcia a fost invinsa si a cerut pace. Tratatul de pace s-a incheiat la Londra, dar sustinuta de Austro-Ungaria, Bulgaria s-a declarat nemultumita de prevederile politice. Ca urmare, Bulgaria si-a atacat fostii aliati, la care s-au adaugat Turcia si Romania (al doilea război balcanic din 1913). Bulgaria a fost invinsa, iar Tratatul de Pace a fost incheiat la Bucuresti, 1913. Potrivit pacii, Romania anexa Cadrilaterul (sudul Dobrogei).

In iunie 1914 a fost asasinat la Sarajevo arhiducele Franz Ferdinand, mostenitorul tronului Austro-Ungariei, fapt care a constituit pretextul izbucnirii Primului Razboi Mondial. La 15 iulie 1914 izbucnea Primul Război Mondial (1914-1918), între cele două blocuri politico-militare : Puterile Centrale și Antanta. Izbucnirea Primului Razboi Mondial a obligat Romania sa-si precizeze pozitia. Consiliul de Coroana de la Sinaia (21 iulie 1914) a adoptat neutralitatea României, cu expectativă armată.



Opinia publica sustinea in majoritate intrarea Romaniei de partea Antantei. Curentul antantofil era reprezentat de liberali (I.I.C. Braătianu), Nicolae Iorga, Nicolae Filipescu. Exista si un curent germanofil (conservatori: Petre P. Carp si Titu Maiorescu).



În perioada neutralității (1914-1916), cele două alianțe politico-miliatre au făcut demersuri pentru atragerea României de partea lor. Obiectivul major al politicii externe a statului român era crearea statului național unitar, prin unirea tuturor provinciilor românești aflate în afara Regatului cu România. Guvernul liberal condus de Ionel (I.I.C.) Bratianu a purtat tratative cu Antanta, in vederea stabilirii conditiilor intrarii Romaniei in razboi.



Dupa lungi tratative, Romania a semnat Convenția politico-militara cu Antanta (4 august 1916) care prevedea:

- România se obliga să declare război Austro-Ungariei

- egalitatea de tratatment a României la viitoarea Conferință de pace

- Antanta garanta integritatea teritoriala a României și recunostea drepturile României asupra Banatului, Transilvaniei si Bucovinei

- Antanta ne oferea sprijin constand in armament si alte materiale de razboi

- armata anglo-franceză declanșa ofensiva de la Salonic

- Rusia declanșa o ofensivă în Bucovina și trimitea două divizii militare în Dobrogea



Consiliul de Coroana de la Bucuresti (14 august 1916) a hotarat intrarea Romaniei in razboi impotriva Austro-Ungariei. In noaptea de 14/15 august, armata romana a trecut Carpații, începând eliberarea Transilvaniei. In scurt timp armata românî a cucerit Brasovul, Toplita, si zona secuiasca: Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc si Gheorghieni. Inaintarea armatei romane pe toata granita cu Austro-Ungaria s-a realizat conform planului de operatiuni „Ipoteza Z". Pe frontul de sud, trupele bulgare au atacat impreuna cu cele germane, invingand armata romana la 1 septembrie 1916, in batalia de la Turtucaia. Esecul de la Dunare s-a datorat nerespectarii conventiei militare, prin lipsa sprijinului acordat armatei române din partea aliaților. Armata română din Transilvania este nevoită sa se retraga, Romania fiind invadata pe Valea Jiului si valea Oltului. În noiembrie 1916 trupele conduse de Mackensen ocupau Bucureștiul și două treimi din România intrau sub ocupație germană. Frontul se stabilea in Moldova, pe linia Nămoloasa-Focsani-Galati, capitala se muta la Iasi, autoritățile si guvernul retrăgandu-se in Moldova. In acest context romanii au trimis tezaurul la Moscova, pentru a fi in siguranta, iar armata a fost reorganizata cu sprijinul unei misiuni militare franceze comandata de generalul Berthelot. Regele Ferdinand a făcut o vizită pe front, promitand soldatilor reforma agrara si vot universal, ceea ce a determinat cresterea entuziasmului armatei române.ebacalaureat.ro



În iulie-august 1917, armata romana a obtinut victoriile de la Marasti, Marasesti si Oituz, oprin ofensiva Puterilor Centrale. .

Revolutia bolşevică din 1917 a determinat iesirea Rusiei din război, aceasta incheind pace separată cu Puterile Centrale la Brest-Litovsk (martie 1918). România, rămasă singură pe frontul de est, a decis să încheie şi ea pace separată cu Puterile Centrale. Guvernul condus de Alexandru Marghiloman si-a asumat responsabilitatea semnarii tratatului de pace de la Buftea- Bucuresti cu Puterile Centrale (mai 1918). Această pace a fost numită "pacea odioasă" deoarece economia României era subordonată Germaniei pe o perioadă de 90 de ani. Prevederile pacii: Romania pierdea culmile Carpatilor in favoarea Austro-Ungariei; Romania pierdea Dobrogea in favoarea Bulgariei; resursele de petrol si cereale erau subordonate Germaniei pe 90 de ani; armata romana era demobilizata. Regele Ferdinand I a reguzat să semneze tratatul de pace, care a ramas nul din punct de vedere juridic.



Romania a reintrat in război de partea Antantei în noiembrie 1918. La 11 noiembrie 1918, la Compiegne, Germania a incheiat armistitiul de pace cu Antanta.



Obiectivul participarii României la Primul Razboi Mondial a fost atins, astfel ca provinciile românești aflate sub stapanire straina s-au unit cu Vechiul Regat, formand Romania Mare.



La 29 Decembrie 1919, primul parlament al Romaniei Mari a votat legile prin care se ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu Romania. Recunoasterea internationala a Romaniei s-a realizat prin mai multe tratate incheiate in cadrul Conferintei de la Paris, Versailles (1919-1920). Tratatul de la Saint Germain (10 septembrie 1919), incheiat cu Austria, recunostea unirea Bucovinei cu Romania. Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920, incheiat cu Ungaria, recunostea unirea Transilvaniei cu Romania. Tratatul de la Neuilly (1920), cu Bulgaria, recunostea Cadrilaterul ca apartinand României. Tratatul de la Paris, incheiat in octombrie 1920, recunostea unirea Basarabiei cu Romania.



La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand I si Regina Maria au fost incoronati ca regi ai Romaniei Mari.



În perioada interbelică ( 1919-1939), obiectivele politice ale Romaniei au fost:

apararea integritatii teritoriale (menținerea statu-quo-ului)menținerea păciirealizarea colaborarii cu toate statelerespingerea tendintelor de revizuire a tratatelor de pace.



Romanii au urmarit sa pastreze sistemul de la Versailles, in acest sens ei au sustinut securitatea colectiva si au sprijinit eforturile de a transforma Liga Natiunilor in aparator al pacii si stabilitor al pacii in Europa. Politica externa s-a concentrat pe doua obiective majore: menținerea situatiei existente (statu-quo-ului) si a pacii. In acest scop, România a incheiat aliante regionale de securitate colectiva si s-a remarcat printr-o prezență activă a diplomaților români în Societatea Națiunilor.



MENȚINEREA PĂCII:


În 1919 Romania a aderat la Societatea Natiunilor, organizatie la nivel mondial care milita petru mentinerea securitatii internationale. Un rol important l-a avut ministrul de externe Nicolae Titulescu, fiind ales de doua ori (in 1930 și 1931) presedintele Adunarii Generale a Societatii Natiunilor.



De asemenea Romania a semnat Pactul Briand-Kellogg (1928) care elimina razboiul ca mijloc de solutioanre a conflictelor. Prin pactul Briand-Kelogg se interzicea folosirea razboiului petru rezolvarea problemelor dintre state.



România a semnat Protocolul de la Moscova (1929) care interzicea războiul în relațiile dintre state și a participat la Conerința de dezarmare de la Geneva (1932-1933) care definea agresorul și agresiunea, condamna războaiele de agresiune si achizitiile teritoriale rezultate din acestea. N. Titulescu a elaborat textul documentelor care defineau agresiunea în relațiile internaționale.



Pentru menținerea statu-quo-ului au fost incheiate aliante regionale politico-militare, remarcandu-se Take Ionescu.



In 1921 a fost incheiata Mica Intelegere, intre Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia, alianta regionala care avea drept scop acordarea ajutorului militar reciproc. Aceasta s-a format ca reactie resimintita de cele trei tari de a-si asigura propia securitate pe masura ce au inceput sa se indoiasca de eficienta garantiilor cuprinse in tratatele de la Trianon si Neuilly. Promotorul Micii Intelegeri a fost Take Ionescu. El a avut o initiativa si cu Polonia, astfel ca in anul 1921 au fost semnate o conventie politica si una militara intre cele doua tari. In 1926 a fost semnat Tratatul de alianta cu Polonia care inlocuia cele doua conventii si acorda garantii generale impotriva oricarui tip de agresiune, nu doar la granitele rasaritene.



N. Titulescu a fost artizanul Intelegerii Balcanice, semnata in 1934 si avand in componenta Romania, Iugoslavia, Grecia si Turcia; alianta urmarea mentinerea echilibrului in zona si respingerea revizionismului bulgar si italian.



Relații diplomatice:

In anul 1926 a fost incheiat Tratatul de Alianta si Amicitie intre Romania si Franta. Tratatul nu continea clauze militare, astfel ca Romania incearca sa compenseze lipsa unei intelegeri militare prin acorduri politice, tratatul acordand Romaniei doar garantii cu caracter moral, pentru ca ambele state erau interesate in mentinerea principiilor care au stat la baza Pactului Societatilor Natiunilor. In lipsa unui acord militar refuzat de Paris, tratatul nu a avut o consistenta practica.



Concomitent cu negocierile romano-franceze, diplomatia de la Bucuresti a demarat tratativele si cu Italia, fiind incheiat Tratatul de amicitie si colaborare cordiala, la Roma, in 1926.



Relațiile cu URSS au fost incordate. un rol important in reluarea negocierilor româno-sovietice l-a avut N. Titulescu. Acesta a ajuns la un acord cu Maxim Litvinov, in anul 1934. in 1936 s-a discutat despre un acord de asistenta mutuala, insa acesta nu a fost incheiat deoarece N. Titulescu a fost demis din functia de ministru de externe.



Dupa 1930, relațiile internationale s-au degradat in Europa, prin politici agresive si incalcarea tratatelor, ca urmare a instaurarii regimurilor totalitare. Dupa venirea lui Hitler la putere in Germania (1933), acesta initiaza o politica de inarmare si păraseste Societatea Natiunilor.



La 1 septembrie 1939 a izbucnit Cel De-al Doilea Razboi Mondial prin atacul Germaniei asupra Poloniei. Pe 3 septembrie Marea Britanie si Franta au declarat razboi Germaniei. Romania s-a declarat neutra in noua situatie internationala. S-au pus in practica prevederile pactului Ribbentrop-Molotov (pact de neagresiune dintre Germania si URSS incheiat in august 1939), astfel ca URSS a ocupat partea rasariteana a Poloniei. In iunie 1940, Franta a capitulat.



Anul 1940 a fost tragic pentru Romania din cauza pierderilor teritoriale suferite.

La 23 august 1939, Germania si urss au incheiat un pact de neagresiune, pe baza caruia isi delimitau sferele de influenta in Europa de Rasarit. Pe baza acestui pact, la 26 iunie si 28 iunie 1940, guvernul sovietic a inaintat Romaniei doua note ultimative prin care cerea cedarea Basarabiei si a Nordului Bucovinei. Dupa al doilea ultimatum trimis, URSS a ocupat Basarabia, N. Bucovinei şi ţinutul Herţa.



La 30 august 1940 Germania si Italia au impus Romaniei Dictatul de la Viena; prin acest dictat Ungaria primea Nord Vestul Transilvaniei.

In urma tratativelor desfasurate la Craiova, Romania ceda Bulgariei Sudul Dobrogei (CADRILATERUL) la 7 septembrie 1940, sub presiunea lui Hitler. Astfel Romania a pierdut o treime din suprafata si din populaţie.



In septembrie 1940, Carol al II-lea a abdicat, incredintand formarea guvernului lui Ion Antonescu. Pe plan extern, la 23 noiembrie 1940, cu ocazia vizitei lui Antonescu in Germania, Romania a aderat la Pactul Tripartit format din Germania, Italia, Japonia, intrand astfel in sistemul de alianta al Axei.



Pentru recuperarea teritoriilor pierdute in 1940, Romania s-a alaturat Germaniei naziste in razboiul antisovietic. La 22 iunie 1941, Romania intra in razboi împotriva URSS, alaturi de Germania. Ion Antonescu a decis continuarea razboiul peste Nistru, pana la Stalingrad. In 1943-1944, pe fondul infrangerilor suferite de Germania, au inceput negocierile secrete de pace, urmarind iesirea Romaniei din razboiul impotriva Natiunilor Unite. La 23 august 1944, din ordinul regelui Mihai I, mareşalul Antonescu a fost arestat şi România a întors armele contra Germaniei. Armata Rosie a URSS a ocupat România şi a început comunizarea ţării.



Prin Tratatul de Pace de la Paris (1947), Romaniei nu i-a fost recunoscut statutul de cobeligeranta. Delegatia romana condusa de Gheorghe Tatarescu la Paris a actionat in favoarea Romaniei. Prevederile tratatului au fost nefavorabile. Singurul castig a fost anularea hotararii de la Viena si reintegrarea partii de Nord-Vest a Transilvaniei in granitele nationale. In schimb granita cu URSS ramanea cea stabilita in 1940, deci Basarabia si Nordul Bucovinei ramaneau in componenta URSS. Romania trebuia sa plateasca despagubire de război URSS-ului.

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]