Romanitatea românilor in viziunea istoricilor





Istoricii, despre romanitatea românilor

Românii în sursele medievale  timpurii.

     
  1. Documentele  istorice scrise din primul mileniu al erei creştine, care îi menţionează pe  români, sunt relativ puţine, dar sunt suplinite de numeroasele descoperiri  arheologice efectuate pe teritoriul actual al României.
  2.  
  3. Dintre  acestea se remarcă cele datând din perioada secolelor al VII-lea – al XI-lea,  din cadrul culturilor arheologice Ipoteşti-Cândeşti şi Dridu, diverse vase,  unelte, podoabe, arme şi alte obiecte aparţinând comunităţilor autohtone fiind  descoperite în aşezări precum Brateiu (judeţul Sibiu), Poian (judeţul Covasna),  Alba Iulia sau Izvoru (judeţul Giurgiu). Acestea dovedesc continuitatea de  locuire a românilor pe teritoriul pe care ei s-au format.
  4.  
  5. Începând din secolul al VII-lea,  autohtonii încep să fie menţionaţi în izvoarele documentare ale vremii ca un  popor romanic distinct constituit.
  6.  
  7. Printre acestea s-au numărat tratatul militar Strategikon, scris de împăratul bizantin Mauricius în secolul al  VII-lea, lucrarea Despre administrarea  imperiului, a împăratului bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul  (secolul al X-lea), corespondenţa împăratului bizantinVasile al II-lea  Macedoneanul (secolele al X-lea – al XI-lea). Alţi autori bizantini, armeni,  arabi, germani etc. au scris despre prezenţa românilor pe acest teritoriu.
  8.  
  9. Din secolele  al XI-lea – al XII-lea, dovezile scrise despre strămoşii noştri sunt din ce în  ce mai numeroase, ei fiind numiţi în documentele vremii vlahi, blachi, valahi sau români .

Preocupări ale cronicarilor şi  învăţaţilor din secolele al XV-lea – al XVIII-lea privind originea românilor.

     
  1. Din  secolul al XV-lea, o serie de scriitori umanişti din Europa, călători străini  sau cronicari români, au manifestat un interes deosebit faţă de trecutul  poporului român.

    Nicolaus Olahus sau Grigore Ureche, în secolul al XVI-lea,  Miron Costin, un secol mai târziu, au afirmat originea latină a românilor şi  unitatea lor de neam.
  2.  
  3. În  secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, cărturari precum  Dimitrie Cantemir sau membrii Şcolii Ardelene (Samuil  Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai, Ioan Budai Deleanu), au pus în evidenţă  originea latină a limbii române şi continuitatea românilor în spaţiul  nord-dunărean.

Romanitatea românilor în viziunea  istoricilor din secolele al XVIII-lea – al XX-lea.

       
    • La  sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în secolul al XIX-lea au fost formulate o  serie de teorii istoriografice referitoare la procesul etnogenezei româneşti, care porneau de la contestarea  continuităţii de locuire a populaţiei autohtone la nordul Dunării.
    •  
    • Disputa  în jurul continuităţii românilor s-a desfăşurat din motive politice, într-o  perioadă în care românii transilvăneni şi-au intensificat lupta pentru  obţinerea de drepturi naţionale, atât în epoca stăpânirii habsburgice, cât şi  în timpul regimului dualist austro-ungar (după 1867).
    •  
    • Teoria imigraţionistă, care îi prezenta pe români ca fiind un  popor format la sud de Dunăre, de unde ar fi imigrat la nord de fluviu abia  prin secolul al XIII-lea, a fost susţinută, spre sfârşitul secolului al  XVIII-lea, de Franz Josef Sulzer, Christian Engel sau de I. C. Eder.
    •  
    • Aceasta a fost combătută de fruntaşii Şcolii Ardelene, care, în dorinţa  lor de a demonstra vechimea şi continuitatea de locuire a românilor, au pus  accent pe caracterul exclusiv latin al românilor.
    •  
    • În  secolul al XIX-lea, Robert Roesler, a dezvoltat teoria imigraţionistă, în  lucrarea intitulată Studii româneşti (Viena,  1871).De aceea, teoria  imigraţionistă se mai numeşte şi teorie  roesleriană.
    •  
    • Faţă  de teoria roesleriană au luat poziţie, între alţii, istoricii B. P. Hasdeu şi  A. D. Xenopol, în secolul al XIX-lea, conturându-se, pe baze ştiinţifice, teoria continuităţii românilor în  spaţiul carpato-danubiano-pontic.
    •  
    • În  secolul al XX-lea, ca şi în cele precedente, au fost elaborate lucrări  ştiinţifice, care au demonstrat vechimea şi continuitatea românilor pe  teritoriul de la nord şi de la sud de Dunăre. Dintre acestea, se remarcă  lucrarea istoricului Gheorghe I. Brătianu, O  enigmă şi un miracol istoric: poporul român.

Alte Lectii din istorie

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]