Secolul fanariot (XVIII)
Dupa inlaturarea lui Constantin Brancoveanu (1714), a lui Stefan Canta-cuzino (T.Ro. - 1716) si a lui Dimitrie Cantemir (Mold - 1711), Imperiul Otoman a decis instituirea unui nou sistem politic pentru principatele romane: fanariotismul. Acest sistem consta in numirea (cumpararea) la tron a unor greci din cartierul Fanar al orasului Istambul. Grecii plateau sume enorme pentru a obtine tronul pe o perioada scurta.
Fanariotismul a reprezentat un sistem economic, politic si cultural care a caracterizat Moldova (din 1711) si Tara Romaneasca (din 1716) pana in 1821.
Contextul extern in care s-a instaurat acest sistem a fost determinat de declansarea “Problemei Orientale” (criza orientala). Aceasta a constat in izbucnirea unui sir de razboaie ruso-turce si ruso-austro-turce pentru preluarea teritoriilor ce apartineau Imperiului Otoman, care intrase intr-o perioada de declin, fiind supranumit “Omul bolnav al Europei”.
Sistemul fanariot a insemnat pentru Tarile Romane instabilitate politica, determinata de desele schimbari la tron. Din punct de vedere economic, a crescut tributul datorat Portii (numit haraci). La acesta se adauga sumele pentru confirmarea si reconfirmarea domniei, daruri de mucarer si de bairam.
Pierderile teritoriale au fost consecinta razboaielor ruso-austro-turce:
- in 1718 Banatul si Oltenia sunt anexate de Imperiul Habsburgic
- in 1739 Oltenia revine Tarii Romanesti
- in 1775 Bucovina e anexata de Imperiul Habsburgic
- in 1812 Basarabia e anexata de Imperiul Tarist.
Cele 6 razboaie intre marile puteri, in care au fost implicate principatele in timpul domnitorilor fanarioti, epidemiile de ciuma si perioadele de foamete au facut ca domniile acestora (fanariotilor) sa fie percepute intr-o maniera negativa in raport cu epocile istorice anterioare.
Perioada secolului XVIII a fost caracterizata si de incercari de reforma in spiritul ideilor iluministe. Constantin Mavrocordat, domn fanariot, a realizat o tripla reforma: sociala (a desfiintat legarea de glie a taranilor), administrativa (a introdus sistemul functionarilor platiti de stat) si fiscala (a impus un impozit unic).
In domeniul legislatiei s-a remarcat Alexandru Ipsilanti, tot fanariot, cu “Pravilniceasca condică”. Alte documente emise au fost: “Codul Calimach” (1817), “Legiuirea Caragea” (1818).
O parte a marii boierimi pamantene a redactat si prezentat memorii marilor puteri europene cu prilejul congreselor de pace. In acest context s-au revendicat (cerut) revenirea la domniile pamantene, recapatarea autonomiei tarilor romane si impunerea unui sistem al garantiei colective a marilor puteri.
Sistemul fanariot va lua sfarsit in 1821, odata cu revolutia condusa de Tudor Vladimirescu.
