Varianta 24 Tema familiei intr-un roman: Morometii de Marin Preda





 Bacalaureat 2009: Varianta 24: Tema familiei într-un roman: Moromeţii de Marin Preda

Tema familiei este una dintre cele mai întâlnite din  literatură, permiţând  surprinderea  unui complex de interrelaţionări umane. Complexitatea pe  care o impune  ilustrarea unor astfel de relaţii umane presupune  desfăşurări epice ample, fapt  ce implică abordarea acestei teme în  specii realiste precum nuvela si  romanul.
    În literatura română,  tema familiei este predilectă în literatura realistă. Una dintre  operele  literare narative ce abordează acestă temă este romanul “Moromeţii”, al lui Marin Preda.  Pregătit de nuvele care prefigurează motive, întamplări şi  personaje  din roman, “Moromeţii” este publicat în două volume, elaborate la 12   ani distanţă: volumul I, 1955, volumul al doilea, 1967. Prima  realitate  scriitoricească a rămas constantă în opera lui Marin Preda,  cea rurala, a  satului românesc din Câmpia Dunării.
    În primul volum al romanului, tema familiei este mai precis  conturată. Acţiunea se petrece  într-un sat din Câmpia Dunării, în preajma celui de-al  Doilea Război Mondial.  Romanul este construit dintr-un număr mare de  personaje din planuri diferite,  dar care dobândesc un sens unitar,  plasate în universul satului şi al unei familii  pe cale să se  destrame. Există o legătură strânsă între incipit şi final, tema   romanului putând fi redusă la două cuvinte : omul şi timpul (“se pare  că timpul  era foarte răbdător cu oamenii” – “timpul nu mai avea  răbdare”). Astfel tema  familiei poate fi subordonată  celeilalte teme obsedante din opera lui Preda –  relaţia omului cu  timpul. Pe parcursul acţiunii romanului, familia are de  suferit o  serie de transformări, ca urmare a numeroaselor conflicte ce se   declanşează între membrii familiei Moromete, dar şi a tranziţiei  suferite de  satul românesc în perioada din preajma celui de-al Doilea  Război Mondial.  Romanul va urmări, aşadar, procesul destrămării  familiei Moromete sub presiunea  unor factori exteriori sau a unor  elemente de comportament.
    Acţiunea primului  volum se desfăşoară în vara anului 1936 şi prezintă viaţa unei familii din  satul Siliştea – Gumeşti. Aici este conturat triplul conflict din cadrul  familiei Moromete. În primul rând, conflictul dintre Moromete şi cei trei fii  ai săi,  Achim, Nilă şi Paraschiv, este stârnit de modalitatea diferită de   întelegere a lumii; astfel, pentru tată , pământul semnifică garanţia   libertăţii, în timp ce cei trei fii ai săi sunt preocupaţi doar de  bani. Acest  conflict se încheie cu plecarea celor trei fii cu oile la  Bucureşti, în  încercarea de a-şi câştiga singuri existenţa. Al doilea conflict este  cel  dintre Moromete şi soţia sa, Catrina. Aceasta şi cele două fiice  ale sale îi  reproşează lui Moromete faptul că nu trece casa pe numele  ei, temând-se că ar  putea rămâne pe drumuri. Cel de-al treilea  conflict este cel conturat între  Ilie şi sora lui, Maria (Guica). Ea  se teme că va rămâne singură la bătrâneţe;  sora lui Ilie Moromete nu a  fost de acord cu cea de-a doua căsătorie a fratelui  său, tot ea fiind  cea care îi îndeamnă pe băieţi să fugă de acasă.
    Pe un alt plan,  cartea prezintă rânduielile împământenite ale existenţei ţărăneşti,  fiind descris un  adevarat ritual: plecarea şi întoarcerea de la câmp,  pregătirea secerişului,  cina familiei.
    Două dintre  scenele semnificative pentru reflectarea ideii destrămării femiliei sunt cina  şi tăierea salcâmului. Scena cinei este reprezentativă pentru statutul  protagonistului.  Fragmentul începe cu un dialog între el şi Catrina,  autoritatea sa  aparent incontestabilă manifestându-se prin voce : “Deodată  curtea  răsună de un glas puternic şi ameninţător, făcându-i pe toţi să  tresară  de teamă.”
    Catrina mai fusese căsătorită o dată şi are  o fiică. Actuala sa familie este una dintre cele  mai numeroase din sat  şi printre puţinele care au copii din două căsătorii.  Membrii familiei  par a fi grupaţi în tabere rivale, în ciuda faptului că stau  toţi  asezaţi la o masă rotundă şi foarte mică; acest lucru însa nu ajută la   sporirea unităţii familiei. Cei trei fraţi din prima căsătorie a lui  Moromete  “stăteau pe partea din afară a tindei, ca şi când ar fi fost  gata în orice  clipă să se scoale de la masă şi să plece afară.” Acest  detaliu sugerează ideea  că ei nu aparţin familiei, pentru că mama  vitregă îi are lângă ea ”pe ai ei,  Niculae, Ilinca şi Tita, copii  făcuţi cu Moromete”. Poziţia tatălui reliefează  autoritatea sa  absolută : “stă deasupra tuturor, în pragul celei de-a doua  odăi, de  pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare.”
    Atmosfera conflictuală  din cadrul familiei Moromete este  evidentă din gesturi şi din priviri  : Moromete are în glas “fire de  ameninţare”, îi vorbeşte ameninţător  lui Achim, care îi răspunde cu dispreţ, pe  Niculae îl fulgeră cu  privirea apoi, certându-l cu “glas îndesat”.
    Tot în această  scenă  ne sunt dezvăluite treptat şi ameninţările ce vor duce, în timp, la   destrămarea familiei; şcoala lui Niculae trebuie achitată, fonciirea a  rămas  neplătită, iar Achim doreşte să plece cu oile la Bucureşti,  fiind necesară şi  plătirea ratei la bancă. Cei trei îşi condamnă tatăl  pentru ezitările sale.
    Scena salcâmului este construită într-un  registru stilistic diferit. E spre ziuă,  iar luna “semăna cu un soare  mort, ciuntit şi rece”. Bocetele ce se aud din  cimitir pare că “ies  din pământ”. Uriaşul salcâm în care “copiii se urcau în  orice  primăvară şi îi mâncau florile”, iar iarna “îi îmbrăţişau tulpina”,  care  “era curăţat de crăci în fiecare an şi creştea la loc mai bogat”  domina întreg  satul şi pare nemuritor. Chiar când aşchiile încep să  sară din trunchiul său,  ele par să se aşeze în jurul lui protector.  Când se prăbuşeşte la pământ, totul  dobândeşte un aer tragic, de  moarte violentă, ca şi cum cineva ar fi silit să  răspundă unui alt  destin, nefast. Protecţia salcâmului nu se mai exercită  asupra  împrejuruimilor : “cercul deschis şi câmpia năpădeau împrejurimile” şi   “totul se făcuse mic.”
    Scena se încheie în aceeaşi atmosferă rău  prevestitoare în care începuse, cu stolul de ciori care  zboară  derutate, căci nu mai recunosc locul. Salcâmul a reprezentat în lumea   vegetală ceea ce reprezintă Ilie pentru familia sa, un “pater  familias”.  Destinul unuia este anticipat de destinul celuilalt.
    Deşi Moromete ţine  la unitatea familiei, aceasta se va destrăma din cauza imposibilităţii de  comunicare dintre  membrii săi (tatăl reprezintă mentalitatea tradiţională, în  timp ce  fiii săi mai mari sunt atraşi de mirajul oraşului, iar fiul cel mic,   Niculae, este dornic de a studia.), dar şi pentru că timpul era  nerăbdător cu  oamenii. Dacă la începutul romanului lumea era aşezată,  în final lucrurile se  precipită, ameninţând liniştea acesteia. În  volumul al doilea, Ilie Moromete  intră într-un con de umbră. Moromete  face ultima încercare nereuşită de a îşi  aduce fiii acasă. Părăsit la  bătrâneţe de Catrina, el rămâne doar cu fata cea  mică, autoritatea lui  scade, oamenii nu îl mai respectă ca altădată. În ciuda   transformărilor sociale la care asistă, Ilie Moromete nu acceptă ideea  că  rostul său în lume a fost greşit şi că ţăranul trebuie “să  dispară”. Ultima  replică a lui Moromete – crezul său de viaţă,  libertatea morală, - “D-le… eu  întotdeauna am dus o viaţă  independentă!”
    Romanul urmareşte  procesul destrămării familiei Moromete,  destrămare simbolică pentru “stingerea  unei lumi”  sub presiunea unor  factori  exteriori sau unor elemente de comportament. Pe lângă tema  familiei ,care  include şi tema paternităţii, se observă şi tema  tercerii timpului,  confruntarea omului cu istoria potrivnică. Se  insistă pe relaţiile dintre  membrii familiei Moromete şi mai ales pe  drama tatălui nepuntincios în a  menţine familia  unită. Drama  paternităţii se  grefează pe contextul social – istoric, care aduce schimbarea  ordinii  cunoscute a lumii. Agresiunea istoriei spulberă iluzia personajului :   unitatea familiei, libertatea morală a individului. Risipirea familiei  duce la  prăbuşirea morală a tatălui.
  Aşadar , tema  familiei în  romanul “Moromeţii” este prezentată într-o manieră modernă, cu   realism, valoarea romanului fiind sporită şi de acest aspect.

Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 24

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
  Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre tema familiei, reflectata intr-un roman     studiat, apartinand unuia dintre autorii canonici (Liviu Rebreanu, G. Calinescu     sau Marin Preda).
 
  Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului     de tip argumentativ: ipoteza, constand in formularea tezei/ a punctului de vedere     cu privire la tema, argumentatia (cu minimum 4 argumente/ rationamente logice/     exemple concrete etc.) si concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului vei     primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte (organizarea     ideilor in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte;     abilitati de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia –     2 puncte; punctuatia – 2 puncte; asezarea in pagina, lizibilitatea –     1 punct).
 
  In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum 2 pagini.

 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]