Varianta 16 Particularitatile de constructie a unui personaj de Mihail Sadoveanu: Baltagul, Vitoria Lipan





 Bacalaureat 2009: Varianta 16: particularitatile de constructie a unui personaj de Mihail Sadoveanu: Baltagul


  În literatura română, Mihail  Sadoveanu este un exemplu de „prozator total” ( Constantin Ciopraga ).  Scriitorul a abordat diferite specii ale genului epic, de la proza scurtă la  proza de mare întindere, imprimând operelor sale un stil aparte, caracterizat  de originalitatea compoziţiei şi a limbajului.
   Baltagul este unul dintre romanele  reprezentative ale scriitorului, considerat de Nicolae Manolescu „singura  capodoperă a seriei realiste a lui Sadoveanu” ( Arca lui Noe ). Acest  roman impune prezenţa unui personaj singular în literatura română – „aici, în  centru, se află pentru prima oară un ins puternic, activ, victorios; aceasta e  femeie […] şi ţărancă.” ( Nicolae Manolescu, Arca lui Noe ).
  Structura  romanului permite interpretarea acestuia în două moduri: realist (  reconstituirea monografică a universului păstoresc ) şi mitic ( sensul ritual  al gesturilor personajelor ). Dincolo de încercarea Vitoriei de a reconstitui  pas cu pas evenimentele care au dus la moartea violentă a soţului său şi de a-i  identifica pe ucigaşi, se desfăşoară, pe un al doilea plan al romanului, o  veritabilă aventură a cunoaşterii de sine şi, simultan, a cunoaşterii lumii.  Personaj absent şi episodic, creionat indirect, cu o prezenţă stăruitoare însă  de-a lungul întregului roman, Nechifor Lipan aparţine mai curând planului mitic  decât celui realist. Pornită în căutarea soţului, Vitoria străbate simultan  spaţiul real şi spaţiul mitopoetic, un univers pragmatic şi comercial, dar şi o  lume de „semne şi minuni”.
  Monografie  a comunităţii pastorale dintr-un sat de munte de la începutul secolului, Baltagul este un roman cu o construcţie a  subiectului complexă, în care se regăsesc deopotrivă forme ale romanului  poliţist şi structuri specifice naraţiunilor mitice (accentul este pus pe  ritmicitatea existenţei cotidiene a oamenilor, guvernată de legi cosmice şi de  „rânduiala” străveche ).
  Acţiunea prezintă căutarea lui Nechifor de către Vitoria, care parcurge drumul de la Măgura Tarcăului la Vatra Dornei,  descifrând semne şi stăruind în a face dreptate. Faptele sunt, aparent, banale:  Nechifor Lipan, un cioban destoinic, este ucis, iar soţia sa, Vitoria,  îngrijorată de absenţa lui îndelungată, porneşte să-l caute. Deşi baba Maranda,  vrăjitoarea satului, o încredinţează că Nechifor s-a oprit la altă femeie,  Vitoria este din ce în ce mai sigură că soţul ei e mort. Cunoscându-şi bine  bărbatul, ea se lasă condusă de vise – „semne cereşti” - , dar şi de intuiţia  ei feminină; după ce-şi trimite fata la mănăstire şi îşi aranjează toată  gospodăria, Vitoria, însoţită de Gheorghiţă, pleacă la drum. Ea reface traseul  parcurs de Nechifor, poposind din cârciumă în cârciumă, punând pretutindeni  întrebări. Află, la Vatra   Dornei, că soţul ei a cumpărat toate oile de vânzare şi că  alţi doi ciobani s-au învoit cu Lipan să le dea şi lor o sută de oi. Cu răbdare  şi inteligenţă, femeia află totul de la sătenii care i-au văzut împreună pe cei  trei, iar, după ce îl găseşte întâmplător pe Lupu, câinele lui Lipan, descoperă  şi cadavrul soţului într-o râpă. Din acest moment, Vitoria pune în scenă o  confruntare a celor doi ciobani, Ilie Cuţui şi Calistrat Bogza, cu propriile  lor fapte, utilizând ca ultim argument câinele, care-l recunoaşte fără ezitare  pe ucigaş. După ce Nechifor este îngropat creştineşte, Vitoria dă un praznic la  care îl acuză pe asasin, înfăptuind astfel un act justiţiar şi restabilind echilibrul  etic şi religios tulburat prin comiterea crimei; de acum înainte, viaţa îşi  poate relua cursul firesc, Vitoria şi fiul ei se pot întoarce acasă după  îndeplinirea ultimelor datorii faţă de cel mort.
  Nechifor  şi Vitoria se definesc unul pe altul, prin iubirea care-i leagă definitiv,  peste accidentele firii lor omeneşti şi prin rolurile pe care şi le asumă.  Dintru început, Nechifor se detaşează prin gesturi, comportament şi atitudini.  Prin naşterea lui specială, urmată de un simulacru de moarte şi de o nouă  naştere, el îşi afirmă esenţa particulară şi destinul special; cele două nume  pe care le poartă, Gheorghe ( < gr. Georgos  – lucrător al pământului; Sf. Gheorghe – biruitor al balaurului ) şi apoi,  Nechifor ( < gr. Nikefors – victoriosul,  biruitorul ) sunt numele acestui destin. Vitoria îi este perechea  complementară, ataşată de el cu puterile unei legităţi mai presus de cele  omeneşti. Acest personaj feminin, unic în literatura română, este caracterizat  complex pe tot parcursul acţiunii, direct  şi indirect.
  Caracterizarea directă se realizează din perspectiva naratorului obiectiv şi a altor  personaje. Naratorul îi face un portret fizic sumar în incipitul romanului,  reţinând detaliul „ochilor căprii”, „în care parcă se răsfrângea lumina  castanie a părului”. Într-una dintre primele scene ale romanului, Vitoria este  prezentată în ipostaza meditativă specifică unui puternic conflict interior. Ochii ei, „duşi departe”, sugerează ideea că  femeia este preocupată de întârzierea lui Nechifor până la uitare de sine.

Din  perspectiva Minodorei, Vitoria pare o păstrătoare severă a tradiţiei;  Gheorghiţă o vede mai mult ca pe o deţinătoare de puteri fermecate ( „cunoaşte  gândurile omului”, „hotăra şi vremea”; „Dacă-i într-adevăr vrăjitoare, cugeta  el, apoi eu mănânc şi ea prinde puteri” ).
  Cele  mai multe trăsături se conturează prin caracterizarea  indirectă, realizată prin consemnarea atitudinilor, a faptelor şi a  limbajului personajului. Înţelegerea specială a lucrurilor, spiritul pătrunzător  definesc portretul moral al Vitoriei, urmărită mai ales în datele sufleteşti,  interioare, în întregul roman.
  Firul  narativ începe dintr-un punct de dezechilibru: absenţa bărbatului – stăpân şi  legiuitor al gospodăriei; lipsa se prelungeşte dincolo de limitele firescului,  pe care legile traseelor lui Nechifor le respectaseră până atunci cu stricteţe.  Gospodăria lui Nechifor Lipan se pregăteşte, prin mişcări sumare, de  întâmpinarea noului sezon, în absenţa stăpânului, prin poruncile Vitoriei. În  acest fel, Vitoria se impune din incipit ca personaj de acţiune, meditaţia ei  singuratică de pe prispa casei, în prag de iarnă, fiind pretextul declanşării  acţiunii.
  Hotărârea  de a pleca în căutarea lui Nechifor se conturează treptat şi, în vederea  acesteia, se săvârşesc ritualuri care o arată pe Vitoria ca o păstrătoare a  tradiţiei: postul, vizita la mănăstirea Bistriţa, închinarea la icoana Sfintei  Ana, spovedania şi împărtăşania. Trecerea printr-un alt ritual ( al  formalităţilor oficiale ) determină pregătirile practice de plecare la drum  lung.
  Cercetările  Vitoriei, prezentate prin intermediul naraţiunii, urmează un plan stabilit cu  precizie, ceea ce arată hotărârea ei de a-l găsi pe Nechifor şi curajul de a  înfrunta necunoscutul. Crescută în spiritul tradiţiilor, pe care le respectă cu  sfinţenie, Vitoria respinge noul. Vizita la Neamţ, unde anunţă autorităţile despre dispariţia  lui Nechifor, nu o convinge că se vor lua măsurile necesare pentru găsirea  acestuia. De aceea, pregăteşte minuţios călătoria la Dorna. Toate  gesturile premergătoare o arată credincioasă, energică şi stăpână pe sine:  vinde produse pentru a obţine bani de drum, merge la Bistriţa pentru a se  închina la icoana Sfintei Ana, o trimite pe Minodora la mănăstire, sfinţeşte  baltagul pe care i-l dăruieşte lui Gheorghiţă.
  Atentă  la semne şi la vorbele oamenilor, Vitoria reconstituie traseul lui Nechifor  Lipan, reuşind să afle, cu diplomaţie, amănunte despre soţul ei la hanurile  unde poposeşte.
  Intuiţia  este o trăsătură fundamentală de caracter a personajului. Ea reuşeşte să  înţeleagă oamenii şi să le cunoască gândurile. Acest fapt este subliniat direct  de monologul interior al lui Gheorghiţă: „Mama asta trebuie să fie  fărmăcătoare; cunoaşte gândurile omului...”
  Perseverenţa  o ajută să depăşească momentele dificile. Descoperirea rămăşiţelor pământeşti  ale lui Nechifor Lipan o afectează profund, dar nu o distruge, pentru că în  conştiinţa Vitoriei este adânc înrădăcinat gândul că pedepsirea vinovaţilor  este scopul călătoriei sale. „Fără lacrimi”, Vitoria cercetează locul, privindu-l din perspectiva  ucigaşilor.  Dominându-şi durerea, ceea ce arată forţa ei morală, Vitoria Lipan face  pregătirile pentru înmormântare după datină.
  La  înmormântare, sunt poftiţi şi prefectul şi cei doi ucigaşi, iar atitudinea  severă şi neînduplecată a muntencei va da naştere unui conflict exterior violent, finalizat cu mărturisirea lui Calistrat  Bogza. La praznic, ancheta începută de domnul Anatase Balmez  ia sfârşit, pentru că Vitoria ştie să conducă  discuţia cu abilitate şi dezvăluie împrejurările crimei. Din nou, iese la  iveală relaţia specială dintre cei doi soţi: munteanca oferă detalii pe care  numai un individ prezent ar fi putut să le ştie, ceea ce îi înspăimântă pe  ucigaşi, supuşi unui proces de tortură psihologică până când mărturisesc  împrejurările omorului. Scena se desfăşoară într-un ritm alert şi subliniază  rolul femeii în îndeplinirea actului justiţiar, chiar dacă braţul care îl  loveşte pe ucigaş este acela al lui Gheorghiţă: „Împuns de alt ţipăt al femeii,  feciorul mortului simţi în el crescând o putere mai mare şi mai dreaptă decât a  ucigaşului. Primi pe Bogza în umăr. Îl dădu îndărăt. Apoi îl lovi scurt cu  muchea baltagului, în frunte. Calistrat Bogza şovăi. Cânele se năpusti la  beregată, mestecând mormăiri sălbatice cu sânge. […]
  - Ce  vrei?
  - Vreau  să mă mărturisesc. […] Părinte, zise Bogza, gâfâind iar; eu văd că se poate  întâmpla să pier. Pentru asta, fac mărturisire aicea, să se ştie că eu am pălit  într-adevăr pe Nechifor Lipan şi l-am prăvălit în râpă, după cum a dovedit  nevasta lui. N-am înţeles de unde ştie; dar întocmai aşa este.”
  După  dovedirea vinovaţilor, Vitoria revine la grijile cotidiene. Gheorghiţă este  considerat cap al familiei şi, de aceea, îi sunt împărtăşite hotărârile în  privinţa conducerii gospodăriei:  „- Vină  încoace, Gheorghiţă, vorbi ea, trezită din nou de griji multe. Vezi de ţesală  caii, după moda cea nouă care am aflat-o aici, şi-i întăreşte cu orz, căci  drumurile încă nu s-au sfârşit. [...] Iar pe soră-ta să ştii că nici c-un chip  nu mă pot învoi ca s-o dau după feciorul acela înalt şi cu nasul mare al  dăscăliţei lui Topor.”
  Personajul  este reprezentativ pentru categoria socială prezentată în roman. Vitoria Lipan  se încadrează în lumea tradiţională a oamenilor de la munte, respectându-i  legile nescrise şi transmiţându-le urmaşilor. Fire conservatoare şi complexă,  munteanca din Măgura Tarcăului rămâne o prezenţă memorabilă dincolo de paginile  romanului, personaj de referinţă în literatura română.

Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

Proba scrisa la limba si literatura romana

Varianta 16

CERINTA: SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
 Scrie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularitatile de constructie a unui     personaj dintr-un text narativ studiat, apartinand lui Mihail Sadoveanu. In     elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
 
- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea     personajului ales (de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale,     constructia subiectului, perspectiva narativa, modalitati de caracterizare,     limbaj etc.);
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales,     prin raportare la conflictul/ conflictele textului narativ studiat;
- relevarea unei trasaturi a personajului ales, ilustrata prin doua episoade/     secvente narative/ situatii semnificative sau prin citate comentate;
- exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul in care se reflecta     o idee sau tema textului narativ studiat in constructia personajului pentru     care ai optat.

Nota! Ordinea integrarii reperelor in cuprinsul lucrarii este     la alegere.
Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte (cate 4 puncte pentru fiecare     cerinta/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea     ideilor in scris – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 3 puncte;     abilitati de analiza si de argumentare – 3 puncte; ortografia –     2 puncte; punctuatia – 2 puncte; asezarea in pagina, lizibilitatea –     1 punct).
In vederea acordarii punctajului pentru redactare, eseul trebuie sa     aiba minimum 2 pagini.

 Rezolvari variante 2009 Limba Romana -Subiectul III -

 

Alte Lectii din romana

Please enable / Bitte aktiviere JavaScript!
Veuillez activer / Por favor activa el Javascript![ ? ]